Inspiratieingrijire-copiiStrategii de hranire pentru sugarii mari si copii mici
Inspiratie

Strategii de hranire pentru sugarii mari si copii mici

Unul dintre cele mai cunoscute mituri despre hranire este acela ca este un proces simplu si instinctiv. A manca reprezinta cel mai complex act fizic al organismului uman. Este singurul act fizic care utilizeaza toate organele si sistemele acestuia: creierul si nervii cranieni, inima si sistemul vascular, sistemele: respirator, endocrin si metabolic, toti muschii corpului si intregul tract gastrointestinal.

Desi, in primele luni de viata, copilul se alimenteaza bazandu-se doar pe  reflexele primitive, instinctive, dupa varsta de cinci-sase luni acesta incepe sa invete cum sa se hraneasca.

De aceea, este important pentru parinti sa stabileasca un plan de hranire, care ii va ajuta pe sugarii mari (6-12 luni) si copiii mici (1-3 ani) sa-si dezvolte abilitatile elementare necesare trecerii de la o alimentatie in care sunt pasate toate ingredientele, catre una care va solicita intens masticatia.

Abilitatile necesare pentru alimentarea cu succes a acestora sunt reprezentate de: stabilitatea posturala,  care depinde de tipul de scaun care sustine sugarul in crestere; abilitatile motorii orale, utile pentru a face tranzitia de la o alimentatie semiconsistenta la una solida; competenta maxilarelor, progresand de la supt la mancatul zgomotos, la mestecarea cu miscari de rotatie, astfel incat alimentele solide sa fie maruntite corespunzator;  abilitatile senzoriale, care permit sugarului mare  si copilului mic sa tolereze prezenta alimentelor in gura, sa invete sa accepte gustul alimentelor solide; capacitatea de a duce mana la gura, care permite copilului sa invete sa se hraneasca singur; competentele parentale, menite a-i incuraja pe cei mici sa se bucure de varietatea de alimente si de experienta savurarii lor.

O data ce copilul este capabil sa stea singur, fara sa cada, aproximativ 10 minute, este momentul sa facem trecerea de la un scaun special pentru hranirea sugarilor la unul cu standarde superioare. Aceasta situatie apare undeva intre varsta de  8-9 luni, pentru majoritatea copiilor. Succesul cu privire la acceptarea timpurie de catre copil a alimentelor solide este obtinut atunci cand acesta a invatat sa stea in sezut, fara nici un ajutor.

Se recomanda ca mancarea sa fie mai intai explorata, analizata de copii cu ajutorul simturilor: tactil, olfactiv, vizual, si abia apoi consumata.

Este bine ca parintii sa arate copiilor cum sa manance si cum sa exploreze alimentele noi, deoarece acestia invata totul mai usor imitandu-i pe ceilalti. Pe langa acestea, parintii trebuie sa le zambeasca copiilor atunci cand acestia fac grimase ca urmare a detectarii unui gust usor neplacut al alimentelor, si nu sa le imite fata incruntata. Uneori sunt posibile 10-20 de incercari, pana sa accepte copilul un aliment.

Crearea unei rutine in ceea ce priveste luarea mesei, mai exact servirea ei in aceeasi camera, la aceeasi masa, cu aceleasi tacamuri, ajuta copilul sa invete sa manance.

Mesele trebuie sa fie placute si orice actiune a copilului de a se hrani singur trebuie recompensata fie printr-un cadou verbal,  fie printr-un zambet, o atingere sau prin aplauze. Alimentele trebuie taiate fie in bucati mici, fie in fasii subtiri care sa permita copilului o buna manipularea a acestora.

Pe masura ce sugarul mare progreseaza catre categoria de copil mic, parintii vor constata faptul ca acesta manifesta un interes crescut in a sta la masa cu toata familia, de obicei, in jurul varstei de 18 luni. Stresul parental cu privire la alimentarea copilului poate fi redus cu succes cu ajutorul unui medic pediatru, care ii poate educa cu privire la complexitatea procesului de invatare a alimentarii.

 

Ierarhizarea etapelor de alimentare a sugarului mare si copilului mic se face astfel:

1.Tolerarea vizuala a hranei

2.Interactiunea cu mancarea, dar fara a o atinge

3.Mirosirea

4.Atingerea

5.Gustarea

6.Alimentarea