• Localizare magazine
: Acum poți modifica o comandă plasată deja, înainte ca aceasta să fie livrată. Află mai multe  aici.

In bucatarie

In bucatarie

Copilul este intr-o continua cercetare si descopera in mod constant lucruri noi si gusturi noi. Depinde foarte de mult de parinti, ritmul in care acestia descopera lumea din jur. Pentru a determina copilul sa incerce preparate noi este foarte important sa-l implicam in procesul de preparare al mancarurilor si sa-i starnim curiozitatea fara a il forta. 
 
Alimentele si  alimentatia in sine reprezinta mai mult decat simpla aprovizionare pentru a asigura cresterea si dezvoltarea copilului. Dezvoltarea abilitatilor de a manca, obiceiurile alimentare si cunostintele nutritionale merg in paralel cu dezvoltarea cognitiva si au loc intr-o serie de etape, fiecare etapa reprezentand suportul pentru urmatoarea.
 
In intervalul de varsta 2-7 ani mancatul nu mai reprezinta centrul atentiei si devine secundar dezvoltarii sociale, lingvistice si cognitive a copilului. Mancarea este descrisa in functie de culoare, forma si cantitate insa copilul are o capacitate limitata de a clasifica mancarea in grupe alimentare ci mai degraba o categoriseste in” imi place” si “nu imi place”.
 
Numeroasele influente,  unele evidente iar altele subtile, determina/definesc aportul alimentar si obiceiurile alimentare de genul  ”imi place” ”nu imi place” care sunt stabilite in primii ani de viata si mentinute pana la varsta adulta. Influentele majore asupra aportului alimentar a preferintelor alimentare in anii de dezvoltare/ crestere include mediul familial, trendurile sociale, mass-media, presiunea impusa de prieteni sau stari patologice.
 
Pentru copiii cu varste intre 2-7 ani familia are influenta primara in dezvoltarea obiceiurilor alimentare. Pentru copiii din aceasta categorie de varsta parintii si alti adulti din preajma lui reprezinta modelele semnificative. Atitudinea alimentara a parintilor poate fi un predictor important al complexitatii dietei copilului. Asemanarile dintre preferintele alimentare ale copiilor  si ale parintilor pot reflecta influentele genetice si de mediu. 
 
O relatie pozitiva de alimentare include divizarea responsabilitatilor intre copii si parinti. Parintii si ceilalti adulti asigura o alimentatie sanatoasa si adecvata pentru mese si gustari iar copiii decid ce cantitate mananca si daca doresc sa manance.
 
Din cauza programului incarcat al familiei, a mancatului in fata televizorului si a reducerii timpului alocat planificarii si prepararii meselor in familie, mesele servite impreuna cu familia devin tot mai putin comune. Studiile arata ca adolescentii si copii care servesc masa impreuna cu familiile lor consuma mai multe fructe si legume si mai putine sucuri carbogazoase si cartofi prajiti comparativ cu cei care servesc rar masa impreuna cu familia lor. (Gillman et al., 2000).
 
Atmosfera la masa si in timpul prepararii mancarii influenteaza atitudinea copiilor fata de alimente si de consumul acestora. Asteptarile nerealiste pentru manierele la masa ale copilului, argumentele si stresul emotional pot avea un efect negativ.  Un mediu pozitiv este acela in care se acorda suficient timp statului la masa, petele ocazionale de pe fata de masa sau imbracaminte sunt tolerate si conversatiile care includ toti membrii familiei sunt incurajate.
 
 Alimentele sunt promovate catre copii printr-o varietate de tehnici, prin intermediul reclamelor  televizate, sponsorizari, plasare de produse, marketing online si vanzari promotionale. Copiii prescolari, in general, sunt incapabili sa distinga mesajul comercial din programul tv obisnuit.  Ei cel mai adesea acorda mai multa atentie reclamelor si chiar le retin. Odata cu varsta intervine si influenta prietenilor asupra alegerilor si a atitudinii alimentare, tradusa prin refuzul subit al unor alimente pe care inainte le consuma si prin solicitarea unor alimente la moda.
 
 Copii sunt curiosi din fire de aceea trebuie sa fiti inventivi si sa le prezentati activitati noi si interesante si neaparat distractive. La varsta de 1-2  ani sunt potrivite jocurile cu ajutorul carora sa-i ajutam sa sorteze dupa un anumit criteriu (dimensiune, forma, culoare). Scurte poezioare, cantecele  sau povestioare pot ajuta copilul sa tina minte anumite amanunte.
 
La 2-3 ani trebuie sa incurajati copilul sa-si exprime latura artistica si creativitatea. In bucatarie il putem incuraja sa modeleze coca alaturi de noi, sa orneze prajituri, sa recunoasca diferite ustensile de bucatarie, sa presare condimente in mancare dupa ce le miros si decid daca le place sau nu, putem sa-i lasam sa aranjeze masa.
 
Intervalul de varsta 3-5 ani este strict rezervat lui “de ce?”. Este necesara multa rabdare si multa imaginatie din partea parintilor pentru a oferi un raspuns corect si inteligibil pentru copil.
 
Este mai usor sa gatiti cand copii nu sunt in preajma. Oalele care clocotesc, cutitele ascutite si alte oboiecte posibil contondente nu pot face parte dintr-un mediu propice pentru un copil. Nu trebuie sa uitam ca orice experienta are scopul ei pentru copii in procesul de cunoastere si invatare, cu atat mai mult activitatile obisnuite cum  este de exemplu gatitul. In timp ce ei miros, degusta, invata sa foloseasca unitatile de masura, citesc sau converseaza cu noi ei de fapt deprind aptitudini fizice, mentale si sociale.
 
Pentru copii gatitul impreuna cu dumneavostra are si o insemnatate. Daca ei va roaga sa va ajute la prepararea mesei atunci insemana ca ei nu isi doresc sa se joace ci vor sa participe la munca reala. Poate ca va incetinesc atunci cand se chinuie sa taie ciuperci, pere sau banane cu un cutit de masa insa nu trebuie sa-i criticati pentru ca vor fi mandri de contributia lor si probabilitatea ca ei sa manance din acea mancare este mult mai mare. Copiii pot amesteca ingredientele, pot presara faina, etc.
 
Educarea senzoriala a copilului este usor de realizat in natura si in bucatarie. Placerile tactile si olfactive sunt bine intiparite in memoria copilului si la reintalnirea acelor ingrediente sau mirosuri le sunt trezite amintiri dragi legate de copilarie. Astfel este usor sa educi un copil intr-un mod placut lasandu-l sa masoare stafidele , sa sfarame cu mainile branza pentru placinta si sa amestece ingredientele. 
 
Este mai usor sa inveti un copil sa faca adunari si scaderi avand  cateva legume sau fructe in fata decat sa-i explicati ceva abstract. Tot in bucatarie pot fi invatate mecanisme fizice care il ajuta sa inteleaga mecanismul cauza-efect. Masurarea ingedientelor il ajuta sa perceapa cantitatile si sa inteleaga unitatile de masura.
 
Cei mici se simt onorati sa fie inclusi in activitatile reale care includ provocari adevarate pentru ei.    
 
Poate ca este mai usor sa-l abandonati pe cel mic in fata televizorului si sa va vedeti de treaba insa nu asa vor invata, copii invata imitand adultii si privindu-i cum repara lucrurile stricate, cum gatesc, cum construiesc. 

Adauga in lista
Momentan nu ai o lista de cumparaturi creata. Apasa pe butonul de mai jos pentru a crea una.
Acest produs se afla deja in aceasta lista.
Produs adaugat in lista