Diversificarea alimentelor la copilul mic

Diversificarea este, de cele mai multe ori, o piatra de incercare pentru proaspetele  mame, existand  numeroase scheme de alimentatie care le pun in incurcatura, tocmai pentru ca nu exista una foarte clara.

 

Diversificarea incepe in momentul in care un copil primeste  pentru prima data un aliment solid, in afara laptelui care i se  ofera in mod obisnuit.

 

In ceea ce priveste momentul in care se poate incepe diversificarea, recomandarile Institutului de Ocrotire a Mamei si Copilului din Bucuresti si ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii sunt acelea ca trebuie sa se tina cont de varsta, greutatea si starea generala de sanatate a copilului. Astfel, sugarul trebuie sa aiba mai mult de 5 kilograme, sa-si poata sustine singur capul, sa stea in sezut si sa fi disparut reflexul de protruzie al limbii, reflex pe care il au toti nou-nascutii si sugarii sanatosi (orice aliment introdus in gura este impins cu limba afara). Alte semne sunt reprezentate de interesul sugarului pentru mancarea adultilor, modul de alimentatie sau  momentul cand acesta duce singur la gura mainile sau diverse jucarii.

 

Ultimele recomandari sunt ca diversificarea sa se inceapa la 6 luni pentru copiii alimentati exclusiv la san, specialistii sustinand ca este foarte importanta mentinerea acesteia pana la varsta de 6 luni, si  intre 5-6 luni pentru cei hraniti cu formule de lapte. Introducerea alimentelor complementare nu este recomandata inaintea varstei de 4 luni, dar nici mai tarziu de 6 luni si jumatate, indiferent de tipul de lapte cu care este alimentat sugarul in momentul diversificarii alimentatiei.

 

Exista doua tipuri de diversificare, dintre care prima e cea clasica, caracterizata prin administrarea de supe sau piureuri cu lingurita de catre mama, iar a doua este reprezentata de autodiversificare, prin asezarea alimentelor in fata copilului, pe care acesta le va manca singur. Cele doua metode se pot combina pentru o alimentatie optima.

Fiecare aliment nou se introduce timp de 4 zile, perioada in care se urmareste modul in care este tolerat sau aparitia eventualelor alergii. Daca nu exista reactii adverse, se poate trece la introducerea urmatorului aliment, respectandu-se aceleasi reguli. Se ofera cateva lingurite, nu se forteaza copilul in cazul refuzului unui aliment, ci i se ofera altul, urmand sa i se administreze peste un timp, din nou, alimentul refuzat.

 

In legatura cu alimentele, cu care se incepe diversificare, exista, de asemenea, diverse opinii. Unii specialisti sustin inceperea diversificarii cu  legumele,  si nu cu fructele, pentru ca in cazul lor, copilul s-ar putea obisnui cu gustul dulce si ar putea refuza legumele, iar apoi se pot introduce cerelele fara gluten.  Dintre legume, se pot introduce treptat morcovul, telina, patrunjelul, pastarnacul, fasolea verde, galbena, mazarea, spanacul, dovlecelul, cartoful dulce, cartoful “romanesc” in cantitate mai mica, crescandu-se progresiv cantitatea dupa varsta de 8 luni, salata, ardeiul gras, conopida, broccoli. La inceput, este de preferat, sa se evite ceapa, rosiile, vinetele si varza. Legumele se ofera initial sub forma de supa clara, apoi, treptat, se creste consistenta pana se ajunge la administrarea lor sub forma de piure.

 

Dupa varsta de 6 luni, se introduce mai intai  carnea de pui, gaina sau vita, iar apoi, dupa 7 luni, carnea de curcan, ficatul de pui, pestele alb, pentru ca dupa 8 luni sa poata fi introdus si somonul, foarte bogat in acizi grasi omega 3. Se poate folosi si carnea de iepure, daca aceasta provine din surse sigure. Carnea se poate introduce, initial, in supa de zarzavat, iar dupa varsta de 9 luni se poate administra sub forma de perisoare, chiftelute, recomandandu-se prepararea acestora  la cuptor in detrimentul prajirii lor. Necesarul de carne zilnic este reprezentat de  o cantitate de 30-50 g. Mezelurile, conservele de carne, pateul nu constituie variante optime pentru inlocuirea carnii in alimentatia copiilor, datorita procesului de preparare, dar si a aditivilor si conservantilor pe care acestea ii contin. 

 

Oul se poate introduce in alimentatie dupa varsta de 6 luni. Este  necesara fierberea acestuia timp de 10 minute, administrandu-se numai galbenusul:  initial se porneste de la  1/4, crescandu-se progresiv cantitatea, pana la varsta de 1 an, moment in care se poate administra si albusul.  Se pot folosi si ouale de prepelita, insa niciodata in stare cruda, ci doar  preparate termic. 

 

Fructele se pot oferi sub forma de sucuri, compoturi, piureuri, simple sau in combinatie cu branza de vaci, biscuiti, si reprezinta baza gustarilor dintre cele trei mese principale. In primul an, se pot oferi: mere, pere, caise, nectarine, banane, prune,  avocado, mango, pepene galben, cirese, visine, pepene verde. Fructele cu potential alergen, cum ar fi: capsunile, fragii, zmeura, afinele, kiwi-ul, se ofera cu multa precautie dupa varsta de 1 an. Varianta optima de consum a acestora este sub forma de piure, proaspat preparat, folosindu-se o razatoarea din sticla pentru a preveni oxidare lor. Piureul, comparativ cu sucul de fructe, ofera o cantitate suplimentara de fibre, extrem de benefice in procesul de digestie.

 

Branza de vaci se prepara in casa din lapte de vaca proaspat, la care se adauga calciu lactic. La 200 ml lapte se adauga doua tablete de calciu lactic de 500 grame. Iaurtul natural se poate administra dupa varsta de 7 luni, simplu sau cu adaos de biscuiti sau fructe, evitandu-se astfel iaurturile cu fructe din comert. 

 

O alimentatie corecta in primul an de viata, cu alimentatie exclusiv naturala in primele 6 luni, si o diversificare corespunzatoare, va asigura o dezvoltare armoniosa, care se va mentine si dupa varsta de 1 an, fiind cea mai importanta piatra de temelie in privinta evolutiei ulterioare a starii de nutritie a copilului.