• Localizare magazine
: Comanda de minimum 250 lei si ai transport gratuit.  

Vitamina K

Vitamina K

Vitamina K a fost descoperita intamplator de catre un cercetator danez, Henrik Dam, in urma unor studii effectuate in 1920, privind rolul colesterolului in dieta. S-a observat ca dieta saraca in colesterol administrata unor pui timp de mai multe saptamani determina hemoragii, in timp ce suplimentarea dietei cu colesterol purificat nu aduce nici un beneficiu. 
 
S-a ajuns la concluzia ca in dieta trebuie sa mai fie prezent un factor, iar acesta o data extras a fost denumit vitamina coagularii. Cercetarile au fost prezentate intr-o revista germana, de unde si denumirea din limba germana de vitamina K - Koagulationvitamin. Structura chimica a fost descoperita mai tarziu de catre Edward Adelbert Doisy, iar in 1943, Dam si Doisy au primit premiul Nobel pentru descoperirea lor.
 
Vitamina K este, intradevar, liposolubila si aceasta se prezinta in natura sub doua forme: vitamina K1 (fitochinona), care se gaseste in plante si vitamina K2,  care este termenul pentru un grup de compusi numiti menachinone, care sunt sintetizate de bacterii la nivelul tractului intestinal uman. Vitamina K3 (menadiona) este un compus de sinteza, care poate fi transformat in vitamina K1 la nivelul tractului intestinal.
 
Vitamina K e foarte sensibila la lumina si oxidanti, dar rezistenta la caldura. De asemenea, ea este usor distrusa si prin congelarea alimentelor inainte de a fi date spre consum, precum si prin rancezirea grasimilor care intra in alcatuirea alimentelor respective. Dintre dusmanii vitaminei K, mai fac parte si urmatorii: radiatiile si razele X, aerul poluat, aspirina si alte produse de sinteza (anticoagulante, cloramfenicol, cholestyramina, kanamicina, toate tipurile de penicilina, propantelina, biseptol, neoxazol, tetraciclina). 
 
Rolurile vitaminei K sunt urmatoarele: intervine esential in procesul de coagulare al sangelui, contribuind la formarea protrombinei, in procesul fosforilarii glucozei pentru facilitarea trecerii sale prin membranele celulare si transformarea ulterioara in glicogen, mentine buna functionare a ficatului, iar asociat altor factori, stimuleaza longevitatea activa. 
 
De asemenea, vitamina K detine proprietati unice antineoplastice (impotriva cresterilor tumorale) in cazul folosirii sale singulare, dar prelungeste, de asemenea, supravietuirea cand este folosita impreuna cu chimioterapia. Paradoxal, vitamina K creste capacitatea antimetastatica a terapiei anticoagulante.
 
Vitamina K1 se gaseste in urmatoarele alimente de origine vegetala: cartofi, fructe de catina alba, conopida, fragi, grau nedecorticat, lucerna, macese, sparanghel, mazare verde, morcovi, uleiuri vegetale, ovaz, porumb, rosii, legumele cu frunze verzi printre care salata verde, spanacul, urzicile, varza de Bruxelles, broccoli. Niveluri scazute se gasesc in carnea de vita, carnea de porc, sunca, lapte. 
 
Vitamina K2 se gaseste in urmatoarele alimente de origine animala: carne de vita si porc, splina, untura de peste, lapte si produse lactate, galbenus de ou si, indeosebi, ficat de porc. O sursa importanta de vitamina K2 este flora bacteriana din partea anterioara a intestinului – jejun si ileon.
 
Necesarul zilnic de vitamina K este de 1,5-2 mg. 
 
Carenta de vitamina K mareste timpul de coagulare al sangelui, care, in mod normal, este de 4-8 minute. Hipovitaminoza K se manifesta prin aparitia de hematoame, epistaxis, colite si diaree. Aceasta insuficienta vitaminica provoaca neajunsuri atat la nou-nascuti, cat si la adulti. Deficitul de vitamina K este rar la adultii sanatosi, dar apare la persoanele cu tulburari gastrointestinale, malabsorbtia lipidelor, boli hepatice, sau dupa tratamente prelungite cu antibiotice. Adultii cu risc de deficit de vitamina K sunt si pacientii cu medicatie anticoagulanta, aceste medicamente actionand ca si antagonisti de vitamina K. 
 
Nou-nascutii au un risc clar stabilit de deficit de vitamina K, ce poate duce la hemoragie intracraniana letala, in primele saptamani de viata. Sugarii alaptati, in special la san, au un status scazut de vitamina K, deoarece transferul placentar al acesteia este deficitar, iar laptele uman contine un nivel scazut de vitamina K. Concentratiile plasmatice ale factorilor de coagulare sunt reduse la sugari din cauza imaturitatii ficatului. Boala hemoragica la nou-nascuti este o cauza semnificativa in intreaga lume a morbiditatii si  mortalitatii infantile. Prin urmare, in multe tari, vitamina K este administrata de rutina in scop profilactic la toti nou-nascutii.
 
Vitamina K prezinta si o serie de interactiuni negative cu alte medicamente cum ar fi: anticoagulantele cumarinice (warfarina), salicilatii si anumite antibiotice, care actioneaza ca antagonisti ai vitaminei K; dozele alimentare foarte ridicate sau suplimentarea aportului de vitamina K pot inhiba efectul anticoagulant al antagonistilor de vitamina K (warfarina); dozele mari de vitamine A si E, care interfera cu vitamina K si astfel agraveaza deficitul. De asemenea, absorbtia vitaminei K poate fi afectata negativ de uleiul mineral, chelatorii acizilor biliari (colestiramina, colestipol) si orlistatul (medicatie pentru pierderea in greutate).
 
Chiar daca reactiile alergice sunt posibile, nu sunt cunoscute cazuri de supradozare de vitamina K,  sub formele active K1 si K2. Simptomele includ eritem cutanat, greata si prurit. Insa, pentru forma sintetica a vitaminei K (menadiona) s-au descris o serie de reactii toxice determinate de supradozare, prin interferarea cu glutationul, unul dintre antioxidantii naturali ai organismului, si anume: icter, anemie hemolitica la copii, insuficienta hepatica si afectare cerebrala la nou-nascuti.

Adauga in lista
Momentan nu ai o lista de cumparaturi creata. Apasa pe butonul de mai jos pentru a crea una.
Acest produs se afla deja in aceasta lista.
Produs adaugat in lista