Vitamina B1
Vitamina B1, numita si tiamina, este o vitamina hidrosolubila care sub forma de pirofosfat are rol de coenzima in reactiile de decarboxilare, esentiale pentru metabolismul protidic si glucidic. Este indispensabila pentru activitatea cerebrala si mielinizarea nervilor periferici. Pana la 85% din cantitatea de tiamina este preluata de eritrocite. Tiamina favorizeaza depunerea glicogenului in ficat si accelereaza procesul de eliminare a urinei, fiind indispensabila in transformarea hidratilor de carbon in lipide, mijlocind astfel obtinerea de surse suplimentare de energie.
Se gaseste in cantitati apreciabile in drojdia de bere, legume, seminte si nuci, cereale germinate, carne de porc, in special organe. Ceaiul si unele alimente contin factori antitiaminici. In tarile dezvoltate cerealele sunt imbogatite cu tiamina.
Este foarte sensibila la caldura si in mediu alcalin, stabila la lumina si la aer, foarte solubila in apa si insolubila in grasimi. Ea este singura vitamina din complexul B care se inactiveaza la caldura, pregatirea culinara de lunga durata producand pierderi de 30 pana la 70 sau chiar 80%. Cartofii adaugati la prepararea mancarurilor au proprietatea de a absorbi si de a pastra aceasta vitamina. Aportul de tiamina este diminuat si prin consumul excesiv de alcool, de fumat, de medicamente, cu continut de cofeina, cum ar fi cimetidina sau indometacina. Tot dusmani ai vitaminei B1 sunt si anticonceptionalele, diminuantele aciditatii gastrice, precum si stresul de orice natura. Frigerea si fierberea carnii produc o pierdere de tiamina de cca 30%, in timp ce coacerea nu distruge decat o parte infima din aceasta vitamina. Exceptie face painea care, prin prajire, pierde cea 30% din tiamina.
Conservarea cu sare si congelarea pastreaza o buna parte din vitamina B1. Tiamina este sintetizata de bacterii si de plante, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile organismului. Ea are actiune antagonista vitaminei A si de protejare a vitaminei C. Administrarea de supradoze de tiamina poate provoca deficite de vitamina B6, precum si pierderi din celelalte vitamine din complexul B, lucru valabil pentru toate vitaminele din acest complex, atunci cand oricare dintre ele este administrata singura si pe o perioada indelungata.
Rezerva organismului la adultul sanatos este de 30 mg de tiamina, fiind necesar un aport de 0,6mg/1000kcal/zi pentru a asigura aceasta rezerva. Daca se intrerupe aportul alimentar, deficitul de vitamina B1 se instaleaza in 10 pana la 21 de zile.
La adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B1 este de 1,7 (1-2 mg), in functie de intensitatea activitatii depuse, de natura si calitatile factorilor de nutritie ce alcatuiesc ratia alimentara, de starile fiziologice si de varsta. La femei, in perioada sarcinii, sunt necesare 2,5 mg tiamina pe zi. Copiii sub un an au nevoie de 1 mg tiamina pe zi, acest necesar sporind apoi pe masura inaintarii in varsta, apropiindu-se treptat de cel al adultilor. In unele stari patologice ale sistemului nervos, cum ar fi: nevrite si polinevrite, se impune suplimentarea, in mod corespunzator, a aportului de tiamina. Hrana bogata in glucide si alcoolul sporesc cerintele in vitamina Bl, iar cea bogata in proteine si in grasimi face ca aceasta sa scada.
Semnele precoce ale deficitului de tiamina includ anorexie, scadere in greutate, hipotonie musculara, apatie, confuzie si iritabilitate. Manifestarile tardive ale deficitului sunt insuficienta cardiaca congestiva (“beri-beri umed”), polineuropatie cu reflexe diminuate, parestezii, atrofie musculara (“beri-beri uscat”) si sindromul Wernicke-Korsakoff, caracterizat prin dementa, ataxie si oftalmoplegie.
Exista si un deficit infantil la copiii alaptati timp indelungat fara diversificarea alimentatiei. La gravide se poate instala un deficit usor datorita nevoilor crescute de tiamina. Majoritatea alcoolicilor cronici prezinta deficit de tiamina, datorat atat interferentelor alcoolului cu metabolismul tiaminei, cat si nutritiei precare.
Nu s-au raportat cazuri de intoxicatii cu doze orale de tiamina. In cadrul administrarii parenterale a unor doze mari, poate surveni decesul prin inhibarea centrului respirator. Tiamina este, prin urmare, recomandata in tratarea a numeroase afectiuni, cum ar fi: anorexie, intarzieri in crestere, digestie lenta, tulburari de sarcina si alaptare, colite, stres, iritabilitate, anemie, greata, oboseala generala si convalescenta, ateroscleroza, tulburari de ritm cardiac, arsuri, nevrite si polinevrite, beri-beri, dureri diferite, hemoragii cerebrale, tromboze, boli infectioase ale sistemului nervos, insuficienta cardiaca, miocardite, insuficiente hepatice, hepatite si ciroze, guta, algii reumatismale, dermatoze.