Liban

Fosta patrie a fenicienilor, navigatori iscusiti ai Antichitatii, Libanul are o istorie bogata. A fost provincie a Imperiului Roman si unul dintre centrele importante ale crestinismului timpuriu, apoi a facut parte din Imperiul Otoman, din 1516 pana in 1918, cand a fost pus sub mandat francez, pana la castigarea independentei, in 1943. 

 

Libanul a avut, inainte de 1975, momentul izbucnirii Razboiului Civil, o perioada de extraordinara inflorire – din cauza puterii sale financiare era considerat „Elvetia Orientului”, iar Beirutul, capitala tarii, era supranumit „Parisul Orientului Mijlociu”. 

 

Libanezii au fost intotdeauna ospitalieri, iar turistii, interesati de vestigiile trecutului (Byblos, primul oras fenician si unul dintre cele mai vechi din lume; Tyr, celebrul port fenician; Baalbek, renumit pentru vestigiile romane), dar si de plajele si statiunile superbe, de viata de noapte, de partiile de schi, padurile de cedri sau vinurile din Valea Bekaa.

 

ORIENTUL INTALNESTE EUROPA MEDITERANEANA

 

Bucataria libaneza ilustreaza perfect principiile dietei mediteraneene, dar cu influenta orientala. Aceasta se bazeaza pe ingrediente proaspete si combina echilibrat fibrele (inclusiv paine si orez), legumele (crude, murate sau gatite), fructele, pestele si fructele de mare si carnea slaba, lactatele sub diferite forme. Usturoiul si uleiul de masline sunt nelipsite, ca si ierburile aromatice si condimentele, care dau un gust minunat oricarui preparat.

 

MIC DEJUN COSMOPOLIT

 

Calatorii care ajung la Beirut si vor sa experimenteze la fata locului gastronomia libaneza nu rateaza piata Souk el Tayeb, unde gasesc produse de la fermieri, miere proaspata, sucuri de fructe, iaurt fermentat sau o cafea tare la ibric. La micul dejun, cafeaua se serveste adesea cu paine, unt si gem de fructe, in stil frantuzesc, sau doar cu lipie cu za’atar, un amestec aromat de plante uscate (maghiran, oregano, cimbrisor – una sau mai multe) cu sumac si susan rumenit.

 

UN FESTIN CA PENTRU UN SULTAN

 

In Liban, servirea mesei este un ritual prin care familia si cei apropiati mentin relatii foarte stranse. Pranzul poate dura mai multe ore. Mezze, aperitivele, se servesc toate, simultan, astfel incat masa se umple cu farfurii din care fiecare comesean ia cate putin. 

 

Aperitivele sunt reci sau calde, in stare cruda sau gatite, pline de arome. Cele mai cunoscute sunt taboule (salata de bulgur – grau sfarmat –, patrunjel, rosii si suc de rodie), hummus (pasta de naut si susan, cu muguri de pin); baba ganoush (salata de vinete batuta fin); falafel (chiftelute din naut), fatoush (salata cu rosii, ardei, suc de rodii cu bucati de lipie prajita, crocanta), sambusak (aluaturi umplute cu carne sau amestecuri de legume), labneh (crema de iaurt cu menta in ulei de masline), muhammara (pasta de ardei cu nuci pisate si ceapa). 

 

Cele mai multe antreuri au o consistenta cremoasa si se mananca in general cu mana, folosind bucati de lipie sau legume proaspete pe post de lingura. Exista o multime de feluri de paine (pita): khubz, lipia clasica; markouk, subtire ca hartia; manakish, o paine plata, acoperita cu cimbru, seminte de susan si ulei de masline, cu diferite toppinguri (za’atar, branza); si lahm bi ajine, un soi de pizza armeneasca, cu carne tocata de miel sau de vita, rosii si condimente. 

 

Dupa aperitive, urmeaza felurile principale. In bucataria libaneza, in materie de carne, intalnim ras asfour, care inseamna „cap de vrabie” si se refera la forma si dimensiunile mici pe care o au bucatelele de pui sau vita, precum si sarhat, bucati mai mari, prajite in ulei si servite cu sos de lamaie sau de rodii. 

 

Cel mai adesea, felurile principale constau in frigarui de pui sau de miel, tocanite de miel cu naut si ceapa, kebab la gratar. Acestea sunt insotite de orez, preparat cu migdale, stafide, nucsoara etc. Fasolea, lintea, garniturile din boabe de naut echilibreaza foarte bine carnea. Mancarea traditionala a libanezilor este kibbeh nayeh – carne tocata cruda, cu ulei de masline, ceapa, bulgur si condimente.

 

SFARSITUL MESEI E DULCE

 

Deserturile libaneze sunt celebre in toata lumea, unele dintre ele fiind cunoscute la noi pe filiera turceasca (baclavaua). Specific este faptul ca sunt preparate cu miere si apa de trandafiri, mai putin cu zahar. Incercati kashta, osmalia, maamoul, sfouf, dar si fructele confiate. La finalul mesei, libanezii beau cafea neagra la ibric, foarte dulce si aromatizata cu hell (cardamon), insotita, in cazul barbatilor, de narghilea.